Chipul din desen – O Călătorie către Sine
Cu mulți ani în urmă, am participat la un curs de desen. Nu știam la ce să mă aștept, dar eram curioasă.
Într-o seară, instructorul ne-a cerut să desenăm un portret – propriul nostru chip.
La început, mi s-a părut doar un exercițiu tehnic: proporții, umbre, linii. Dar pe măsură ce creionul aluneca pe hârtie, ceva s-a schimbat.
Nu era doar un portret. Era o oglindă.
M-am privit atent, poate pentru prima dată cu adevărat. Mi-am observat ochii și expresia, dar mai ales emoțiile ascunse sub trăsăturile mele.
În acel moment, am realizat cât de mult mă judecasem, cât de multe povești îmi spusesem despre mine însămi – povești născute din răni vechi, din traume pe care le purtam fără să-mi dau seama.
Poveștile pe care ni le spunem
Toți avem povești pe care le-am învățat în copilărie. Unele sunt frumoase, dar altele ne apasă ca niște lanțuri invizibile.
Poate ți-ai spus și tu vreodată:
- „Nu sunt suficient de bun(ă).”
- „Trebuie să muncesc din greu ca să fiu iubit(ă).”
- „Dacă arăt vulnerabilitate, voi fi rănit(ă).”
- „Nu merit să fiu fericit(ă).”
Aceste povești nu sunt realitatea, dar devin lentilele prin care vedem viața. Le purtăm cu noi ca pe niște mantii grele, iar în timp, ajungem să trăim mai mult prin ele decât prin cine suntem cu adevărat.
În acea seară, privind desenul, mi-am pus o întrebare:
Cine sunt eu, dincolo de toate aceste povești?
Eliberarea – un act de curaj
Vindecarea relației cu propria persoană nu se întâmplă peste noapte. Este un proces, o călătorie continuă. Dar primul pas este să conștientizăm poveștile pe care ni le spunem și să începem să le rescriem.
Cum?
- Ascultă-te cu blândețe. Nu te mai judeca pentru rănile tale. Încearcă să le înțelegi. Întreabă-te: Ce îmi spune această teamă? De unde vine această convingere?
- Scrie-ți povestea altfel. Ce ai spune dacă ai fi prietenul tău cel mai bun? Ai putea înlocui „Nu sunt suficient de bun” cu „Sunt valoros exact așa cum sunt”. Ai putea transforma „Nu merit iubire” în „Mă deschid către iubire”.
- Fii prezent(ă) în propria viață. Nu mai trăi în trecutul rănilor sau în viitorul fricilor. Observă momentul prezent. Ce simți acum? Ce poți face azi pentru tine?
- Desenează-te din nou, la propriu sau metaforic. Cum ar arăta chipul tău fără toate măștile impuse de trecut? Ce trăsături ar avea sinele tău autentic?
Viața ta – o alegere conștientă
Între a trăi viața și a fi trăit de ea este o diferență enormă. Când ne lăsăm controlați de poveștile trecutului, viața doar ni se întâmplă. Când ne dăm voie să ne vedem cu adevărat, să ne cunoaștem, să ne iertăm și să ne iubim, viața începe să se desfășoare altfel – cu mai multă prezență, autenticitate și libertate.
Chipul pe care l-am desenat în acea zi nu era perfect. Dar era real. Și poate că asta este frumusețea: să ne permitem să fim reali, să ne descoperim în fiecare zi, să ne rescriem povestea și să alegem să ne trăim viața conștient.
Tu ce poveste vrei să-ți spui de azi înainte?